Încă de mică am iubit animalele și am fost înconjurată de ele, dar, dintre toate animalele pe care le-am avut vreodată, pe mine m-au atras cel mai mult papagalii. De când aveam doar câțiva ani, adoram să îl ajut pe tatăl meu să hrănească  puișorii de papagal, descoperind astfel că îi împărtășeam pe deplin pasiunea. Spre deosebire de alți copii de vârstă mea, în loc să mă joc cu jucării, mă jucăm cu papagalii încercând să îi învăț să vorbească și să răspundă la diferite întrebări. Când sunt mici, puii de papagal pot semăna cu niște dinozauri în miniatură, având un aspect foarte amuzant. La vârsta de trei săptămâni, puișorii sunt scoși din cuib, fiind gata să fie hrăniți cu o mâncare specială care seamănă cu laptele praf. Cam la o lună și jumătate – două , în funcție de specie, puii au penajul complet, și își schimbă înfățișarea de dinozaur într-una care de multe ori te poate lăsa fără cuvinte.

Chiar dacă eu iubesc papagalii din fiecare specie, una dintre ele m-a cucerit pe deplin: vorbesc despre specia numită Ara, care este considerată și cea mai frumoasă specie de papagal. Penajul lor viu colorat, afecțiunea pe care o oferă și curiozitatea lor m-au cucerit din prima. Papagalii din această specie pot vorbi și există cazuri în care papagalul ajunge la dimensiunea de un metru. Cu toate acestea, partea mai puțin plăcută este zgomotul pe care îl fac, zgomot care întradevăr nu este ușor de suportat. În final, pot să spun cu sinceritate că papagalii vor face mereu parte din viața mea deoarece ei deja sunt o parte din mine!

         Tania Petrache

Clasa a VII-a A