Interviu cu doamna profesoară Carmen Szekely, director adjunct al Şcolii Teodor Murăşanu

Doamna profesoară, aveţi în spate un număr de ani de predare. Cum vi se par elevii de acum faţă de cei cărora le-aţi predat  atunci când v-aţi început cariera de profesoară ? Dar faţă de elevii din perioada în care aţi fost şi dumneavoastră elevă?

Am în spate un număr de ani, încă nu le-am pierdut şirul, dar hai să spunem că am ceva mai multe amintiri, sună puţin mai bine, nu? ( de fapt chestia asta cu anii ar trebui cenzurată, voi lua legătura cu direcţiunea şcolii)… Nu ştiu dacă pot să compar elevii de atunci şi de acum. La fiecare generaţie am găsit motive ca să îi consider grozavi şi să spun că la şcoala noastră sunt cei mai buni copii, nu neapărat pentru că învăţau foarte bine, ci pentru că atmosfera din şcoală a fost întotdeauna specială şi plină de căldură. Poate că exagerez, uitaţi-vă în jur, la noi copiii şi profesorii îşi zâmbesc…Am fost şi eu elevă, dar într-o perioadă diferită; acum împărţim istoria în două etape: înainte şi după Revoluţie. Pentru mine înseamnă mult, pentru voi poate mai puţin- frânturi din amintirile părinţilor. Oricum, şcoala avea farmecul ei, deşi învăţam poezii patriotice, deşi mergeam “în practică la cucuruz”(bucuroşi că nu facem ore); eram duşi pe stadion unde, aliniaţi şi cu steaguri în mâini, cântam  pioniereşte aşteptându-l pe tovarăşul. Şi cu toate acestea, a fost frumos şi am trecut prin anii de şcoală ca orice copil normal care, având de ales între învăţatul lecţiei la Cunoştinţe social politice şi gimnastica din dunga blocului, alegea varianta din urmă.

Care a fost materia dumneavoastră preferată, pe lângă fizică? Dar materiile care nu vă plăceau? De ce?

De ce pe lângă fizică? Hai să îţi spun un secret, mi-a plăcut fizica doar în generală; am fost la olimpiadă şi legea lui Arhimede o predau exact cum o preda profesorul meu din clasa a VIII-a, mi s-a întipărit perfect în minte;  în liceu am urât fizica ( of, profesorii …) Ti-am spus că eram un copil ca toţi copiii, învăţam de dragul profesorilor sau de teama de a fi pedepsită. Abia în clasa a XII-a am început să învăţ motivată fiind de examenul de bacalaureat şi de admiterea la facultate. A, să nu crezi că nu învăţam deloc, să zicem că mai lăsam unele lecţii neînvăţate. Îmi plăcea mult chimia, am făcut un liceu cu specializarea aceasta; îmi plăcea datorită  fostei mele diriginte pe care o divinizam de-a dreptul. Ţinea nişte lecţii superbe, avea simţul umorului chiar şi atunci când  făceam boroboaţele mai mari şi era blândă cu noi. Încă ceva, ne spunea pe numele mic, a fost singura care făcea asta. Să iţi spun materii care nu îmi plăceau: economie politică, aparate de măsută şi automatizări, operaţii şi utilaje în industria chimică. De ce nu îmi plăceau…ajunge să le citeşti numele şi îţi dai seama.

Care este cartea dumneavoastră preferată? Dar filmul? Puteţi să îmi spuneţi şi de ce?

Nu am o carte preferată, sunt foarte multe cărţi pe care le-am citit fără să le pot lăsa din mână şi pe care le-aş reciti cu plăcere. Hai să încerc un mic top:

“Zorba grecul” de Nikos Kazantzakis – best ever, vorba englezului

“Doctor Jivago” a lui Boris Pasternak

“Quo vadis” de Henryk Sienkiewicz

“Zbor deasupra unui cuib de cuci” – Ken Kesey

“Memoria focului” de Eduardo Galeano

Îmi plac scriitorii latino-americani ( Gabriel Garcia Marques, Mario Vargas Llosa), îmi place uneori literatura SF, dar nu am citit prea multe cărţi poliţiste. Într-adevăr, “cea mai de folos zăbavă” este lectura! Profitaţi cât mai mult de timpul în care staţi cu nasul în carte, îl aveţi acum ca sprijin şi sursă de putere pentru mai târziu. În ce priveşte filmele, nu îmi plac filmele noi, pe care trebuie musai să le văd, dacă se poate 3D şi din ultimul catalog de la Mall. De fapt am decis că nu îmi place filmul Titanic şi gata! Nici prima versiune şi nici următoarea 3D. Am două filme preferate: Meet Joe Black (cu Anthony Hopkins şi Brad Pitt) şi Out of Africa în care joacă Robert Redfort şi Meryl Streep. Mi-am facut din joeblack chiar şi id la toate conturile cu care intru pe web, îmi place foarte mult. De ce, că aşa se cade, să motivăm răspunsurile: pentru că ambele filme spun aşa “Dragostea învinge moartea!”.

Ce muzică ascultaţi acum? Dar când eraţi de vârsta noastră?

Mă întreba odată fiica mea “Mami, de ce muzica aceea veche pe care o asculţi tu e aşa de frumoasă?” şi atunci am ştiut că e pe drumul cel bun. Ascult deci muzică veche, din anii 60-70 şi nu mă plictisesc de ea. Când eram ca voi ascultam ABBA. Mă distrez uneori pe You Tube când caut versurile melodiilor pe care le ştiu bine şi încep să cant (am o voce îngrozitoare, dar tot mă simt bine). Bineînţeles, sunt singură acasă şi, nu aude nimeni micul meu karaoke.

Ce hobby-uri aveţi?

Să fac probleme de fizică… Asta e o glumă.  Îmi place să pescuiesc, acolo mă relaxez cu adevărat şi uit complet de toate cele de zi cu zi. Am fost odata cu nişte copii din clasa  voastră la Rediu la un concurs de pescuit şi echipajul nostru a luat locul I ( că Diana ştia unde să arunce momeala). Îmi place să urc pe munţi, să înot, să merg cu bicicleta, să fac fotografii pe care să le revăd după câţiva ani.

Mă gândesc că aţi auzit despre tratatul numit ACTA. Ce părere aveţi despre acesta?

Sper ca Parlamentul European să nu accepte aşa ceva. De fapt nici nu înţeleg de ce la noi în ţară s-a ţinut secret faptul că şi România ar urma să semneze acest tratat. Nu sunt de partea hakerilor, nu sunt de acord cu pirateria pe Internet, dar urmărirea persoanelor, a siturilor pe care navighezi, a operaţiunilor pe care poate le faci (legale, transferuri bancare, plăţi, comenzi de produse on line)constituie o îngrădire a libertăţii persoanei de care se face atâta caz în tările occidentale. Mai bine s-ar investi bani în protejarea drepturilor de autor pe Internet sau în eliminarea completă a siturilor cu conţinut neadecvat.

Aveţi un erou preferat din viaţa reală, un om pe care îl admiraţi şi care, poate, acum sau cândva în trecut, v-a fost model în viaţă?

În viaţa reală şi model în viaţă. Da, trăia odată în Monaco un oceanograf pe nume Jacques Yves Cousteau, care a străbătut cu nava sa Calypso toate mările şi oceanele Pământului. Şi eu după el, că în viaţa reală totul era gri pe vremea aceea. Îmi doream să devin oceanograf pe Calypso, să fac scufundări cu batiscaful, să înot lângă balene şi delfini, să urmăresc peştişorii din recif. Serialul se numea “Din tainele mărilor”. Bătrânul căpitan a trăit 96 de ani, îmi era foarte drag şi pentru că semăna cumva cu bunica mea…

Care este fizicianul dumneavoastră preferat? Există în rândul fizicienilor actuali un favorit?

Trebuia să fie un fizician favorit? Voi spune doar că îi admir pe toţi pentru curajul lor de a pune la îndoială lucruri pe care omenirea le credea certe şi sigure. Să zicem Giordano Bruno ( a fost ars pe rug de Inchiziţie pentru că a susţinut că Pământul e rotund.) Dacă Luna e sferică, Soarele la fel, de ce Pământul ar fi plat? Asta înseamnă curaj. Sau Einstein, care nu a fost un elev silitor, nu ar fi avut timpul necesar elaborării teoriei care a revoluţionat lumea ştiinţifică, dacă s-ar fi lăsat încorsetat de regulile şi dogmele vremii. În faţa lor am un sentiment ciudat că mintea mea nu poate să cuprindă înţelesul Universului într-un asemenea mod: imaginaţi-vă de exemplu că timpul nu există, ci este o creaţie a omului, sau că putem găsi căi secrete pentru a naviga prin spaţiu, căi în care să facem ca distanţe de mii de ani lumină să fie străbătute în câteva clipe. Puteţi?  Spun doar atât : Stephen Hawking, are o poveste impresionantă despre lupta pentru viaţă şi pasiunea pentru ştiinţă.

Dacă aţi putea locui absolut oriunde, unde aţi alege să locuiţi?

La Scărişoara, în satul bunicii mele unde am crescut şi unde am petrecut cele mai frumoase vacanţe pe care şi le poate dori un copil.

Ce urâţi cel mai mult?

Manelele, uniformele şi spiritul de turmă. Şi bârfa.

Există o calitate pe care nu o aveţi şi cu care aţi vrea să vă fi născut? Care este aceasta?

Da, mi-ar fi plăcut să am o voce ca a Vondei Shepard. Nu m-ai întrebat melodia preferată: Hooked on a Feeling by Vonda Shepard.

Şi, în final, va rugam sa rezolvati o problema: Dacă în capul unui elev sunt comprimate o mulţime de informaţii din programele şcolare, este creată astfel o presiune care îl va propulsa, la un moment dat, ca pe o rachetă în direcţia dorită. Dacă însă, în capul altuia este vid, acesta:

1. a. Se va mişca în aceeaşi direcţie cu cel din exemplul precedent;
2. b. Se va mişca în direcţia opusă;
3. c. Nu se va mişca;
4. d. Altă variantă.

Vă rugăm să explicaţi răspunsul ales.

Rezolvare:

Cumplit enunţ! În motorul cu reacţie cu care vrei să-l comparăm pe Isteţel, combustibilul este expulzat în sens invers mişcării. La navele cosmice chiar şi rezervorul în care s-a aflat combustibilul se aruncă pentru a face racheta mai uşoară. Atunci înseamnă că toate informaţiile despre care este vorba în enunţ sunt zadarnice, se pierd sau devin balast bun de aruncat. Să formulăm altfel : Hai să învăţăm să gândim…

În legătură cu capul vid, în fizică vid perfect nu există, ceva atomi tot se găsesc pe acolo… cât să creşi o oaie. Răspuns final d), altă variantă: „Care e vid de mic, când îi mare numa se joacă”.(asta nu-mi aparţine, e o adaptare după un fost coleg de mate, foarte drag nouă şi care acum e pensionar).

Mulţumesc pentru timpul acordat!

Interviu realizat de Rareş Macavei

Clasa a VIII-a A