Nu trebuie să ai milioane de urmăritori ca să fii un erou în viața reală
Interviu cu doamna profesoară de educație socială Anca Feneșan
Reporter: Doamna profesoară, oare ați putea dezvălui la ce liceu și facultate ați studiat?
VIP: – Vă mulțumesc pentru invitația de a acorda acest interviu! Am să vă dezvălui cu drag, câte ceva despre mine. Am absolvit Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Satu Mare și am urmat două facultăți, pe care le-am început în paralel: „FSEGA – Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor, din cadrul UBB – Specializarea „Informatică economică” și FSPAC – Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul UBB – Specializarea „Jurnalism & Comunicare”.
Reporter: Când v-ați dat seama că vreți să deveniți profesoară și de ce ați ales acest domeniu? Read the rest of this entry »
Cursa spațială a fost un ,,eveniment’’ major din spațiu în secolul XX (1957-1975) care a dus la multe avansări tehnologice și a fost un ,,război fără gloanțe’’. Această întrecere a fost între fosta Uniune Sovietică și SUA. Majoritatea realizărilor nu se puteau face fără cei mai buni ingineri aerospațiali ai vremii. Ei sunt Wernher von Braun și Serghei Koroliov. Wernher von Braun a fost un om de știință german capturat de americani după Al Doilea Război Mondial care a vrut să lucreze la NASA. El a fost foarte important în programul Apollo. Serghei Koroliov a fost șeful programelor Vostok, Sputnik și ICBM. Datorită lui, rușii au ajuns în spațiu, au lansat sateliți și au ajuns pe lună cu sonda Luna 9. Din păcate, el a murit când lucra la programul Soyuz. 
Într-o zi călduroasă de iunie, mă aflam în centrul orașului alături de prietenele mele, Lena și Sara. Am decis să le chem cu mine, deoarece ar fi fost păcat să nu privim împreună artificiile (nu mă întrebați cu ce ocazie), orașul plin de luminițe (arăta ca de Crăciun, doar că diferența era că afară nu era iarnă) și de tarabe cu jucării și jocuri, în special pentru copii. Problema era că Lena și Sara ar fi făcut tot posibilul să scape de mine, ceea ce am realizat doar la jumătatea plimbării noastre. Ele au spus că vor să meargă la baie, mi-au dat să le țin telefoanele și mi-au spus să le aștept acolo. După aproximativ cinci minute de așteptare, am vrut să merg la o tarabă unde aveam posibilitatea de a câștiga o plantă în ghiveci. Spre surprinderea mea, după ce am marcat la coș de patru ori, am câștigat planta mult dorită. Am vrut să îi rup o frunză, deoarece am auzit că, atunci când se rupe, iese sevă din ea. Oare am făcut o alegere bună sau proastă? 
Mama a răspuns rapid când a văzut cine suna. A dispărut la ea în cameră și s-a întors cu un rucsac în spate. Mama mi-a zis să urc în mașină. După ce am urcat, mașina s-a schimbat într-o supernavă ca cele pe care le vezi în filmele cu spioni. Nu după mult timp, am aterizat subtil pe acoperișul unei case. Mama mi-a spus să o aștept acolo, iar apoi s-a furișat prin horn, la fel ca Moș Crăciun. Nu mi-am putut stăpâni curiozitatea așa că am sărit și eu și am urmărit ce făcea mama. 
Deodată, Mihai tresări speriat pentru că a avut un vis înfricoșător. Speriat, coboară ușor din pat cu ursulețul de pluș în brațe și merge la ușă și o deschide. Când văzu ce e afară, băiatul făcu ochii mari deoarece nu se afla pe aceeași stradă mică unde era căsuța lui, ci pe un tărâm de basm. Cerul era de un albastru cenușiu, norii erau pufoși parcă erau plini cu fulgi de nea, stelele zâmbeau, luna cu chip rotund care dormea obosită și multe altele, fiecare cu o frumusețe aparte. Păși curios pe poteca aurie, care strălucea în lumina lunii. Cum mergea vesel se opri o clipă lângă un copac și văzu o veveriță zburătoare. Veverița a coborât ușor din copac și s-a oprit în fața lui. Mihai îi oferă o ghindă și veverița a devenit prietenoasă. Cei doi se întorc pe potecă și pornesc spre un palat care se zărea în depărtare. Era un palat de turtă dulce, unde locuia regina Turtă-Dulce. 
