În lumea basmelor
Într-o dimineață, tocmai ce mă trezisem și mă pregăteam să merg la școală. Când am deschis ușa să plec, am văzut un portal colorat. Portalul părea foarte interesant. Mă gândeam că oricum nu pot părăsi casa, și eram foarte curioasă unde duce, așa că am intrat în el. Portalul m-a dus în basmul ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”. M-am întâlnit cu împăratul și împărăteasa cărora le-am cerut ajutorul deoarece nu știam cum să ajung înapoi acasă și trebuia să merg la școală. Ei s-au speriat la început dar după ce le-am spus ce s-a întâmplat au încercat să mă ajute. Mi-au zis că este un alt portal, în celălalt capăt al împărăției, dar ei nu pot veni cu mine deoarece împărăteasa era însărcinată, iar împăratul trebuia să rămână cu ea. Am plecat imediat, dar nu înainte ca împăratul să-mi dea un cal. A vrut să-mi dea și o hartă, dar i-am spus că am telefonul. Am pornit în căutarea portalului, pe care îl găsisem de îndată cu ajutorul GPS-ului. Read the rest of this entry »
Vă puteți închipui că toate gândurile și emoțiile noastre sunt create de un organ de consistență moale de aproximativ1,4 kg? Ei bine creierul a fost studiat de mulți neurologi de-a lungul timpului, unii se concentrează pe studiul individual al celulelor fine care formează sistemul nervos – neuroni și celule gliale, iar alții studiază modul în care neuronii folosesc substanțele nutritive pe de o parte și pe de altă parte cum substanțele toxice îi afectează. Mulți neurologi se concentrează pe miliardele de conexiuni ale creierului – sinapse având în vedere că în creier există aproximativ 160.000 km de fibre nervoase care formează substanța albă, suficientă pentru a înconjura Pământul de patru ori. În Antichitate, medicii credeau că creierul este format din flegmă. Era considerat un fel de frigider care răcea fierbințeala inimii. Până la Renaștere, se credea că gândurile, emoțiile și percepțiile noastre erau date de „spiritele animatoare”, niște vapori imposibil de cunoscut care trăiau în creier și se plimbau prin corpul nostru. Cu un secol mai târziu, după revoluția științifică, oamenii și-au dat seama că creierul este un organ electric. 
Un urs poate fi văzut în multe feluri: fioros, puternic, jucăuș, curios, periculos, drăguț, mare, mic, sălbatic, aventuros, leneș, simpatic, neînfricat, protectiv și lista poate continua. Ursul, prin definiție, este un mamifer omnivor din familia Ursidae, cu trup masiv, acoperit de o blană care poate avea diferite culori, cu un bot ascuțit și lung, urechi rotunjite și mici, picioare îndesate și coadă scurtă. Dar, noi îl vedem ca și acel animal somnoros care mănâncă miere tot timpul, în afară de atunci când doarme. Ei bine, află că viața ursului este mai complexă decât atât. Ca și celălalte animale sălbatice, este implicat în jocul de supraviețuire al naturii și poate trăi până la 30 de ani în habitatul său natural. Însă, se pare că viața scutită de regulile aspre ale naturii îi garantează ursului o viață mai lungă (dar nu neapărat mai fericită), acesta fiind capabil de a trăi până la 50 de ani în captivitate. 
Annelies Marie „Anne” Frank, fetița de origine evreică germană, născută în 12 iunie 1929 la Frankfurt, a fost o adolescentă care a trăit între anii 1929-1945. Fetița a primit la vârsta de treisprezece ani, de ziua ei, un jurnal în care își consemna toate gândurile și sentimentele. Anne a fost cea de-a doua fiică a lui Otto și Edith Frank, care au mai avut o o fiică, numită Margot, cu trei ani mai mare decât Anne . Familia sa nu era foarte strictă când venea vorba despre tradiții religioase, însă cea mai religioasă din familia Frank era Edith, iar persoana care se ocupa de educația fetelor era tatăl lor, Otto. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Anne s-a ascuns alături de familia sa, familia van Daan și Albert Dussel într-o anexă secretă a unei fabrici din Amsterdam, fondatorul acesteia fiind chiar tatăl Annei, Otto. Cei opt locatari ai anexei au trăit în acest spațiu secret între 1942 și 1944, ascunzându-se de persecuția nazistă. În zilele noastre, Anexa a fost transformată într-un muzeu numit „Muzeul Anne Frank”. Aici, oamenii pot vedea încăperile descrise de Anne în jurnalul său și pot să înțeleagă mai bine prin ce a trecut fetița. 
Ada Milea s-a născut la Târgu Mureș în 5 august 1975. A absolvit Universitatea de Artă teatrală din Târgu Mureș, secția “Actorie” în 1998, fiind mai întâi angajată a Teatrului Naţional din Tg. Mureş, apoi a devenit artist independent. A avut numeroase concerte, atât în țară cât și în străinătate: Marea Britanie, Statele Unite, Franţa, Belgia, Spania, Germania, Elveţia, Olanda, Italia, Suedia, Polonia, Ungaria, Israel, Finlanda. A colaborat în anul 2002 cu Cirque du Soleil (Canada) precum și cu mari regizori de teatru (Alexandru Dabija, Radu Afrim, Mihai Măniuțiu, David Esrig, Theodor Cristian Popescu, Cristi Juncu, Sorin Militaru, Felix Alexa). 
A fost odată ca niciodată, dincolo de lumea reală, o altă dimesiune în care unele ființe fantastice se pregăteau să devină ca noi, adică … oameni. În acea dimensiune, ființele aveau de îndeplinit o misiune pentru a putea deveni oameni. Fiecare trebuia să stea pe Pământ timp de șapte zile lângă un om și să încerce să nu îl judece. Cine reușea să îndeplinească această sarcină putea deveni om imediat dar, în general, cei care își asumau această încercare, se întorceau după cel mult trei zile. Asta pentru că, după cum tot Universul știe, oamenii sunt niște ființe minunate, care pot realiza lucruri incredibile, dar care, totuși, sunt foarte greu de suportat și extrem de ușor de judecat. 
