Sânziana și Pepelea la Cluj
Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj nu încetează să surprindă prin ineditul spectacolelor puse în scenă. Astfel, bine-cunoscutul text dramatic „Sânziana și Pepelea” scris de Vasile Alecsandri primește o nouă viață în viziunea artistică a regizorului Alexandru Dabija.Aparent un basm pentru copii, „Sânziana și Pepelea” surprinde clasica poveste a unei prințese răpite de zmeu, iar mai apoi salvate de dragostea vieții ei, un băiat tânăr, chipeș dar sărac. Pepelea este un băiat simplu, căruia îi este dragă fata împăratului Papură. Mătușa sa, Baba Rada a fost în tinerețile ei o zână. Ea îi dă lui Pepelea un cimpoi magic, care îi face pe toți adversarii săi să joace fără oprire. El încearcă să o curteze pe Sânziana, care mai apoi este răpită de zmeu. Bineînțeles, ca în toate basmele, finalul este unul fericit. Pepelea o salvează pe Sânziana, și totul se termină cu bine. În regia lui Alexandru Dabija, povestea de bază prezentată mai sus capătă niște fațete inedite: în primul rând, în debutul spectacolului au fost introduse multe elemente de folclor românesc, de exemplu preotul, babele și rugăciunile de ploaie. Aceste îi conferă actului scenic mult mai multă autenticitate și dinamică.
Dacă vorbim despre povești deosebite de dragoste cu final nefericit, putem face referire la mitul lui Orfeu sau la mult mai recenta poveste din filmul ”Titanic” (1997), precum și la legătura care există între cele două. Conform poveștii mitologice, Orfeu, cel mai celebru poet dinaintea lui Homer, a primit în dar o liră de la însuși zeul Apollo. Cu ajutorul acestui instrument muzical, el reușea să farmece orice ființă, ba chiar și pietrele de la poalele muntelui Olimp. Orfeu se îndrăgostește de frumoasa nimfă Euridice, cu care se căsătorește. Căsătoria lor se încheie atunci când un păstor pe nume Aristeu o urmărește pe Euridice. Alergând să scape de păstor, nimfa calcă pe un șarpe veninos, a cărui mușcătură îi provoacă moartea. Orfeu a urmat-o atunci în lumea morților, sălaşul lui Hades, cu lira în mână, reuşind să-şi redobândească soţia de la zeul morții. Rugămintea avea să-i fie îndeplinită însă cu o condiţie: nu trebuia, pentru niciun motiv, să se întoarcă spre a-şi privi soţia până ce nu vor fi ieşit amândoi din infern. Orfeu a respectat această condiţie până în pragul lumii noastre; când era însă gata să treacă hotarul fatal, împins de teamă şi nerăbdare, a privit înapoi, abia apucând s-o vadă pe Euridice dispărând din nou în adâncurile infernului. 
Cu denumirea științifică Canis lupus, lupul face parte din familia Canidae împreună cu câinele, vulpea, șacalul și enotul. Acest animal este cea mai mare specie din familia câinilor. Lupul (Canis lupus) și lupul roșu (Canis rufus) sunt cele două specii principale de lupi, iar
În sălile de clasă, pe foile albe, punctele devin linii, liniile conturează spații, iar gândurile, senzațiile, emoțiile devin culori. Sau, uneori, imaginile altora devin emoții, senzații, întrebări: ”De ce să pictezi astfel o noapte înstelată?”; ”De ce costă mai mult o pictură decât o fotografie?”; ”Cum să fie acesta un portret?!”. Creionul, pensula, culoarea pot deveni instrumente magice, creând o lume aparent din nimic. Doar aparent, deoarece, cu o doză oarecare de îndemânare (sau chiar talent) pe foaia albă prinde contur imaginea creată în nemărginitul univers interior al creierului uman. Natura înconjurătoare, lumea reală, banală și concretă a fost îmbogățită prin desen, grafică, pictură, fotografie, sculptură, ceramică, design. Deschideți ochii mari! E uimitor ce puteți descoperi dacă vă lăsați purtați de forța motrice fundamentală a evoluției umane: curiozitatea. Și, da: poate fi chiar distractiv! 
Mitul lui Pygmalion și filmul My Fair Lady au o legătură profundă întrucât ambele explorează tema transformării individuale și a influenței educației asupra identității. În mitul lui Pygmalion, cunoscut în special din cartea Metamorfoze a poetului roman Ovidiu, sculptorul cipriot Pygmalion creează o statuie de fildeș atât de frumoasă, încât se îndrăgostește de propria lui creație, iar Afroditei, zeița frumuseții, văzând cât de mult ține la statuie, i se face milă și o transformă într-o ființă vie. Mitul este preluat și prelucrat de scriitorul irlandez George Bernard Shaw în piesa de teatru ”Pygmalion”, prezentată în premieră la Teatrul Hofburg din Viena în 16 octombrie 1913. În 1938 a fost realizat un film pe baza piesei lui G.B. Shaw, film care a primit premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu. În 1956, pe baza filmului a fost realizat pe Broadway, la New York, spectacolul muzical (musical) ”My Fair Lady” cu text de Alan Jay Lerner și muzică de Frederick Loewe. 
Născută la 12 noiembrie 1961, în Onești, un orășel situat în regiunea Moldovei, Nadia Comăneci este considerată una dintre cele mai bune sportive ale secolului trecut și una dintre cele mai mari gimnaste din lume. Ea este o gimnastă româncă și prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică, făcând de râs calculatorul de la Montreal. Până în acel moment , computerul nu a avut ocazia să afișeze nota 10, deci clar, a fost pus în mare încurcătură la momentul notării performanței Nadiei. Momentul a rămas pentru totdeauna în istoria gimnasticii. Nadia a început să practice gimnastica la vârsta de 5 ani, în orașul natal, încurajată de familie. Celebrul antrenor de gimnastică Bela Karolyi a văzut-o făcând ,,roata țiganului” în curtea școlii și a selectat-o să facă parte din lotul de gimnastică al Școlii de Gimnastica de la Onești. Ea a devenit curând „piesa de rezistență” a echipei României. A concurat pentru prima data la nivel național în România, în 1970, ca membră a echipei orașului său, unde s-a clasat pe locul 10. În 1975, la vârsta de 13 ani, primul succes major al acesteia a fost la Campionatele Europene de la Skien, Norvegia, unde a câștigat trei medalii de aur și una de argint. 
Joanne Kathleen Rowling s-a născut în data de 31 iulie 1965 și este o scriitoare foarte renumită care a scris cele șapte volume din faimoasa serie “Harry Potter”. Tatăl ei, Peter, a fost un inginer la compania Rolls Royce în Bristol, iar mama ei, Anne, a fost o tehniciană la departamentul de chimie din Wyedean. Joanne Kathleen Rowling a crescut înconjurată de cărți, iar acesta este motivul pentru care este atât de pasionată de ele. Ea a vrut să se facă scriitoare încă de când era mică. La vârsta de 7 ani a scris prima sa poveste intitulată “Iepurele“. La vârsta de doar 11 ani a scris primul ei roman despre șapte diamante blestemate și despre oamenii care le dețineau. J.K. Rowling a început să scrie primul volum din Harry Potter în anul 1997 și a încheiat cu volumul șapte în anul 2007. Volumele s-au vândut foarte bine, aproximativ 600 de milioane de copii, iar J.K. Rowling a devenit unul dintre cei mai bogați oameni din întreaga lume. 
Într-o dimineață, tocmai ce mă trezisem și mă pregăteam să merg la școală. Când am deschis ușa să plec, am văzut un portal colorat. Portalul părea foarte interesant. Mă gândeam că oricum nu pot părăsi casa, și eram foarte curioasă unde duce, așa că am intrat în el. Portalul m-a dus în basmul ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”. M-am întâlnit cu împăratul și împărăteasa cărora le-am cerut ajutorul deoarece nu știam cum să ajung înapoi acasă și trebuia să merg la școală. Ei s-au speriat la început dar după ce le-am spus ce s-a întâmplat au încercat să mă ajute. Mi-au zis că este un alt portal, în celălalt capăt al împărăției, dar ei nu pot veni cu mine deoarece împărăteasa era însărcinată, iar împăratul trebuia să rămână cu ea. Am plecat imediat, dar nu înainte ca împăratul să-mi dea un cal. A vrut să-mi dea și o hartă, dar i-am spus că am telefonul. Am pornit în căutarea portalului, pe care îl găsisem de îndată cu ajutorul GPS-ului. 
Vă puteți închipui că toate gândurile și emoțiile noastre sunt create de un organ de consistență moale de aproximativ1,4 kg? Ei bine creierul a fost studiat de mulți neurologi de-a lungul timpului, unii se concentrează pe studiul individual al celulelor fine care formează sistemul nervos – neuroni și celule gliale, iar alții studiază modul în care neuronii folosesc substanțele nutritive pe de o parte și pe de altă parte cum substanțele toxice îi afectează. Mulți neurologi se concentrează pe miliardele de conexiuni ale creierului – sinapse având în vedere că în creier există aproximativ 160.000 km de fibre nervoase care formează substanța albă, suficientă pentru a înconjura Pământul de patru ori. În Antichitate, medicii credeau că creierul este format din flegmă. Era considerat un fel de frigider care răcea fierbințeala inimii. Până la Renaștere, se credea că gândurile, emoțiile și percepțiile noastre erau date de „spiritele animatoare”, niște vapori imposibil de cunoscut care trăiau în creier și se plimbau prin corpul nostru. Cu un secol mai târziu, după revoluția științifică, oamenii și-au dat seama că creierul este un organ electric. 
