O floare de gheață

                                 (legenda fulgului de nea)

Era odată, un tărâm unde era mereu vară. Oamenii de acolo nu au văzut niciodată zăpadă. Pe vremea aceea, un explorator venit din alte țări, căuta un animal mitic, de care auzise la străvechiul său radio. Acolo se spunea că cine îl va găsi va primi o recompensă de un milion de bani de aur. Așadar exploratorul era hotărât să reușească. Ajuns în acel tărâm călduros, exploratorul Salix, căci așa se numea,  îi întrebă pe locuitori:

– Nu ați văzut cumva o creatură uriașă, care are o respirație de gheață?

– Nu, nu am văzut, răspundeau sătenii, care habar nu aveau ce era gheața. Așa că, Salix plecă trist mai departe. Read the rest of this entry »

”Să ungi școala cu slănină …”

Proiect de istorie orală: Școala pe vremea bunicilor

”Nu mergeau mulți copii la școală, pentru că nu își permiteau părinții, profesorii erau duri cu elevii și, de multe ori, îi pedepseau pe aceștia. Îmi amintesc cu drag de învățătoarea mea, doamna Șerbănescu, și de domnul Ionescu, profesor de matematică. În școala generală elevii învățau să citească și să socotească, nu aveau activități opționale iar ca limbă străină predomina în toate școlile rusa. Pe vremuri, școala însemna o singură cameră în care se înghesuiau toți elevii, disciplina era foarte strictă, anul școlar dura mai puțin iar materiile predate diferă mult față de cele de azi.”                                                                                                                                                                                    (Cules de Nicole Chiorean, VII A)

”La vârsta de 7 ani ne-am înscris în clasa I, deoarece nu existau grădinițe sau clase pregătitoare. Am început cu familiarizarea, cu primele cunoștințe despre școală, localitate, țară, să ne știm prezenta familia… În ciclul primar, am învățat mai întâi alfabetul, apoi scrierea pe tăblițe, socoteli la aritmetică pe abac. Am învățat multe poezii, făceam ore de caligrafie, de lucru manual, de desen, de muzică, cântam și ne jucam în pauză în curtea școlii. Read the rest of this entry »

Sânziana și Pepelea la Cluj

Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj nu încetează să surprindă prin ineditul spectacolelor puse în scenă. Astfel, bine-cunoscutul text dramatic „Sânziana și Pepelea” scris de Vasile Alecsandri primește o nouă viață în viziunea artistică a regizorului Alexandru Dabija.Aparent un basm pentru copii, „Sânziana și Pepelea” surprinde clasica poveste a unei prințese răpite de zmeu, iar mai apoi salvate de dragostea vieții ei, un băiat tânăr, chipeș dar sărac. Pepelea este un băiat simplu, căruia îi este dragă fata împăratului Papură. Mătușa sa, Baba Rada a fost în tinerețile ei o zână. Ea îi dă lui Pepelea un cimpoi magic, care îi face pe toți adversarii săi să joace fără oprire. El încearcă să o curteze pe Sânziana, care mai apoi este răpită de zmeu. Bineînțeles, ca în toate basmele, finalul este unul fericit. Pepelea o salvează pe Sânziana, și totul se termină cu bine. În regia lui Alexandru Dabija, povestea de bază prezentată mai sus capătă niște fațete inedite: în primul rând, în debutul spectacolului au fost introduse multe elemente de folclor românesc, de exemplu preotul, babele și rugăciunile de ploaie. Aceste îi conferă actului scenic mult mai multă autenticitate și dinamică.

Read the rest of this entry »

Mitul lui Orfeu în filmul Titanic

Dacă vorbim despre povești deosebite de dragoste cu final nefericit, putem face referire la mitul lui Orfeu sau la mult mai recenta poveste din filmul ”Titanic” (1997), precum și la legătura care există între cele două. Conform poveștii mitologice, Orfeu, cel mai celebru poet dinaintea lui Homer, a primit în dar o liră de la însuși zeul Apollo. Cu ajutorul acestui instrument muzical, el reușea să farmece orice ființă, ba chiar și pietrele de la poalele muntelui Olimp. Orfeu se îndrăgostește de frumoasa nimfă Euridice, cu care se căsătorește. Căsătoria lor se încheie atunci când un păstor pe nume Aristeu o urmărește pe Euridice. Alergând să scape de păstor, nimfa calcă pe un șarpe veninos, a cărui mușcătură îi provoacă moartea. Orfeu a urmat-o atunci în lumea morților, sălaşul lui Hades, cu lira în mână, reuşind să-şi redobândească soţia de la zeul morții. Rugămintea avea să-i fie îndeplinită însă cu o condiţie: nu trebuia, pentru niciun motiv, să se întoarcă spre a-şi privi soţia până ce nu vor fi ieşit amândoi din infern. Orfeu a respectat această condiţie până în pragul lumii noastre; când era însă gata să treacă hotarul fatal, împins de teamă şi nerăbdare, a privit înapoi, abia apucând s-o vadă pe Euridice dispărând din nou în adâncurile infernului. Read the rest of this entry »

Lupul

Cu denumirea științifică Canis lupus, lupul face parte din familia Canidae împreună cu câinele, vulpea, șacalul și enotul. Acest animal este cea mai mare specie din familia câinilor. Lupul (Canis lupus) și lupul roșu (Canis rufus) sunt cele două specii principale de lupi, iar lupul arctic (C. l. arctos), lupul nord-american (C. l. lycaon), lupul de șes (C. l. campestris) și lupul obișnuit (C. l. lupus) sunt subspeciile acestuia. Este răspândit în  Canada, Alaska, Europa de Est, Peninsula Scandinavă, Rusia, Orientul Apropiat, Asia Centrală și Siberia. România este una dintre țările în care se află cele mai mari populații de lupi din lume. Lupii trăiesc în haită, iar cele mai multe haite au în componență perechea conducătoare, formată din masculul și femela alfa, precum și puii lor de până la trei ani. Câteodată pot apărea și alți lupi, rude ale celor alfa. În fiecare haită există o ordine respectată, limbajul corpului exprimând poziția lupului în haită. Lupul alfa nu este liderul haitei desi in cele mai multe cazuri el conduce direct activitatea haitei. Deși masculul alfa este de regulă cel mai puternic lup al haitei, femela alfa influențează cel mai mult viața haitei. Ea selecționeaza locul culcușului și implicit locul central de desfășurare a activității în perioada de creștere a puilor. Lupul alfa poate conduce alți lupi pe timpul vânătorii, poate alege locul de înnoptat sau poate conduce apărarea haitei împotriva atacurilor unor inamici cum ar fi urșii. Read the rest of this entry »

Scrisoare de la profu’ de desen

Dragilor,

Lumea noastră este dominată de imagini diverse, de culori, linii și forme aflate într-o dinamică perpetuuă.

Profesorul de educație vizual- plastică, a.k.a. ”profu’ de desen” are rolul de dirija această furtună vizuală și de a o transforma într-o simfonie a culorilor, într-un microunivers oferit ochilor curioși ai copiilor care descoperă lumea cu inocență și uimire.

În sălile de clasă, pe foile albe, punctele devin linii, liniile conturează spații, iar gândurile, senzațiile, emoțiile devin culori. Sau, uneori, imaginile altora devin emoții, senzații, întrebări: ”De ce să pictezi astfel o noapte înstelată?”; ”De ce costă mai mult o pictură decât o fotografie?”; ”Cum să fie acesta un portret?!”. Creionul, pensula, culoarea pot deveni instrumente magice, creând o lume aparent din nimic. Doar aparent, deoarece, cu o doză oarecare de îndemânare (sau chiar talent) pe foaia albă prinde contur imaginea creată în nemărginitul univers interior al creierului uman. Natura înconjurătoare, lumea reală, banală și concretă a fost îmbogățită prin desen, grafică, pictură, fotografie, sculptură, ceramică, design. Deschideți ochii mari! E uimitor ce puteți descoperi dacă vă lăsați purtați de forța motrice fundamentală a evoluției umane: curiozitatea. Și, da: poate fi chiar distractiv! Read the rest of this entry »

”Nimeni să nu-și dorească o viață așa de lungă ca a mea”

Interviu cu Iduka neni, o doamnă în vârstă de 106 ani,

 realizat de David Gavrilescu (clasa a VII-a A)

D.G.: Este adevărat că v-ați născut în vremea Imperiului Austro-Ungar?

V.I.P.: Da, în 1917.

D.G.: Pentru început, cum erau jocurile copilăriei dvs.?

V.I.P.: În copilăria mea, fetițele făceau păpuși din coceni și, pe urmă, le îmbrăcau în hăinuțe.

D.G.: Perioadele cele mai grele au fost, probabil, războaiele. Ce vă mai amintiți de atunci?

V.I.P.: Cel mai mult mi-a lipsit tatăl, în timpul copilăriei, căci l-am pierdut foarte devreme, fiind împușcat în inimă în Primul Război. Îmi amintesc, foarte vag, un om adus de mâini și de picioare și de femei care plângeau.

D.G.: După Tratatul de la Trianon au existat tensiuni între români și maghiari? Read the rest of this entry »

De la Pygmalion la profesorul Higgins

Mitul lui Pygmalion și filmul My Fair Lady au o legătură profundă întrucât ambele explorează tema transformării individuale și a influenței educației asupra identității. În mitul lui Pygmalion, cunoscut în special din cartea Metamorfoze a poetului roman Ovidiu, sculptorul cipriot Pygmalion creează o statuie de fildeș atât de frumoasă, încât se îndrăgostește de propria lui creație, iar Afroditei, zeița frumuseții, văzând cât de mult ține la statuie, i se face milă și o transformă într-o ființă vie. Mitul este preluat și prelucrat de scriitorul irlandez George Bernard Shaw în piesa de teatru ”Pygmalion”, prezentată în premieră la Teatrul Hofburg din Viena în 16 octombrie 1913. În 1938 a fost realizat un film pe baza piesei lui G.B. Shaw, film care a primit premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu. În 1956, pe baza filmului a fost realizat pe Broadway, la New York, spectacolul muzical (musical) ”My Fair Lady” cu text de Alan Jay Lerner și muzică de Frederick Loewe. Read the rest of this entry »

Nota 10: o poveste devenită legendă

Născută la 12 noiembrie 1961, în Onești, un orășel situat în regiunea Moldovei, Nadia Comăneci este considerată una dintre cele mai bune sportive ale secolului trecut și una dintre cele mai mari gimnaste din lume. Ea este o gimnastă româncă și prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică, făcând de râs calculatorul de la Montreal. Până în acel moment , computerul nu a avut ocazia să afișeze nota 10, deci clar, a fost pus în mare încurcătură la momentul notării performanței Nadiei. Momentul a rămas pentru totdeauna în istoria gimnasticii. Nadia a început să practice gimnastica la vârsta de 5 ani, în orașul natal, încurajată de familie. Celebrul antrenor de gimnastică Bela Karolyi a văzut-o făcând ,,roata țiganului” în curtea școlii și a selectat-o să facă parte din lotul de gimnastică al Școlii de Gimnastica de la Onești. Ea a devenit curând „piesa de rezistență” a echipei României. A concurat pentru prima data la nivel național în România, în 1970, ca membră a echipei orașului său, unde s-a clasat pe locul 10. În 1975, la vârsta de 13 ani, primul succes major al acesteia a fost la Campionatele Europene de la Skien, Norvegia, unde a câștigat trei medalii de aur și una de argint. Read the rest of this entry »

O viață foarte reușită

Joanne Kathleen Rowling s-a născut în data de 31 iulie 1965 și este o scriitoare foarte renumită care a scris cele șapte volume din faimoasa serie “Harry Potter”. Tatăl ei, Peter, a fost un inginer la compania Rolls Royce în Bristol, iar mama ei, Anne, a fost o tehniciană la departamentul de chimie din Wyedean.  Joanne Kathleen Rowling a crescut înconjurată de cărți, iar acesta este motivul pentru care este atât de pasionată de ele. Ea a vrut să se facă scriitoare încă de când era mică. La vârsta de 7 ani a scris prima sa poveste intitulată “Iepurele“. La vârsta de doar 11 ani a scris primul ei roman despre șapte diamante blestemate și despre oamenii care le dețineau. J.K. Rowling a început să scrie primul volum din Harry Potter în anul 1997 și a încheiat cu volumul șapte în anul 2007. Volumele s-au vândut foarte bine, aproximativ 600 de milioane de copii, iar J.K. Rowling a devenit unul dintre cei mai bogați oameni din întreaga lume. Read the rest of this entry »