Am călătorit prin multe destinaţii din România, însă nicăieri nu am simţit cu adevărat spiritul românesc ca în Maramureş. Ascunsă în Carpaţii Orientali, această zonă se întinde de fapt pe teritoriul a două ţări, România şi Ucraina, eu vizitând doar partea românească. De cum am intrat in judeţ, atmosfera parcă s-a schimbat şi aerul era mai curat ca niciodată. Marile întinderi de verdeaţă emanau prospeţime şi străluceau în razele soarelui dogoritor de august. Urma să fim cazaţi la o bătrânică în Săpânţa, cunoscută pentru stricteţea cu care respecta tradiţiile, lucru pe care doream să îl văd cu nerăbdare. De cum am intrat în comună, nostalgia a pus stăpânire pe mine, văzând bunicuţele stând la şezătoare în faţa porţilor falnic decorate. Iată că am ajuns! Imediat m-am simţit ca acasă, tanti Maria, gazda noastră, primindu-ne cu căldură, dar şi cu o mulțime de bunătăţi de la cozonaci, la balmoş şi pentru bărbaţi, o hornică cu miros şi, presupun, gust puternic.
Camerele erau atent decorate cu şterguri cusute manual, având modele de un colorit vast. Podelele vechi, care scârţâiau la cea mai mică atingere, erau acoperite cu covoare ţesute de tanti Maria însăşi, când era mică. Paturile, aranjate la perfecţie, purtau pături grele făcute din lână, care ne-au dat bătăi de cap pe toată perioada şederii, fiind foarte greu de ridicat.
A doua zi, împreună cu tanti Maria, am pornit la muzeul satului din Sighetul Marmaţiei, însă trebuie menţionat că pentru o vizită ca aceasta, gazda m-a îmbrăcat în costum popular, pentru a nu mă face de ruşine la „ficiorii” din sat. Read the rest of this entry »