– Vin după mine şi vin după tine. Fie că îţi doreşti sau nu, războiul nu se termină niciodată… Niciodată.
Un surâs îi atinse parcă buzele uscate şi subţiate, iar Padan Fain se foi pe pat, aplecându-se mai tare în faţă, de parcă ceea ce ar fi aşteptat era aproape, cât să-l cuprindă cu pumnul.
– Cine ? Cine vine după tine ? întrebă, iar glasul îi controlă necontrolat.
Îşi simţea palmele îngheţate şi obrajii arzând de spaimă.
– Nu ! Nu se termină niciodată… Niciodată ! 
Negustorul se ridică şi îl pironi cu privirea, plimbându-şi degetele noduroase pe gratiile celulei.
– Vino, al’Thor. Acum ori niciodată.
– Al’Th…
– Al’Thor ? Vocea îi răsună ca într-un strigăt, făcându-i umerii să se cutremure.
Îşi trecu mâna prin păr, calmându-şi respiraţia întretăiată. Încă mai simţea mirosul temniţei şi al uleiului ars din lampă. „Vin după mine şi vin după tine.” De după fereastră, o pasăre cânta în noapte. Când ? Read the rest of this entry »