Motto: „Sunt asemenea unei cărţi,ale cărei pagini sunt strânse una într-alta din nevoia de a fi citite: mintea mea se cere răsfoită iar adevărurile adunate în ea trebuie eliberate din când în când, gata de a ieşi la iveală atunci când o cer împrejurările.”(Seneca)

A fost odată ca niciodată, în ţinuturi îndepartate, uitate de lume, o regină malefică, pe nume Liadora, care trăia într-un castel magnific de cărţi. Când şi-a creat castelul, regina a injectat inimile carţilor cu sânge negru. Instantaneu, paginile cărţilor s-au facut negre şi pline de o magie neagră fatală. Într-o zi frumoasă de vară, în care razele soarelui se reflectau în coperţile cărţilor învechite, castelul reginei a fost atacat de soldaţii din Ţinutul Neînfricat. Aceştia spulberau nemiloşi pereţii superbi din cărţi. Regina, furioasă a creat o explozie uriaşă. Toţi soldaţii au fost aruncaţi în infern. Deoarece vraja a fost prea puternică, aceasta a spart portalul realităţii care se afla în cea mai ascunsă încăpere din castel. În acel moment, lumea magică s-a contopit cu realitatea, iar toate reginile şi toţi împăraţii din ţinutul magic, au fost traşi în portal. Din pacate, şi cărţile pline de magie neagră ale reginei au fost trase de portal. Read the rest of this entry »

Soarele lumina poteca îngustă, plină de vegetaţie. Eu împreună cu părinţii mei, înaintam bucuroşi spre inima pădurii. Copacii proaspăt înfloriţi ne ţineau companie în acea dimineaţă spectaculoasă de primăvară. Iarba verde şi înaltă a pus stăpânire peste toată pajiştea imensă. La un moment dat, pe cer apar nori negri şi grei de ploaie.

– Eu cred ca ar fi mai bine dacă ne-am întoarce. a spus tata speriat.

Plini de tristeţe, am pornit spre maşină. Un tunet îngrozitor şi-a dezvăluit furia pe pădurea liniştită, eliminând un sunet demonic, dar în acelaşi timp, oarecum magic. Eu împreună cu părinţii am grăbit pasul pe potecă, care acum era una înfricoşătoare. Dintr-o dată, copacul uriaş din faţa noastră, începe să se legene într-un mod ciudat. Din trunchiul lui bătrân încep să-i crească două mâini de lemn foarte lungi, iar în zona feţei, îi apar doi ochi imenşi plini de răutate. Încep să-i crească două picioare scurte, iar  la final, o gură  cu colţi ascuţiţi.

– Ce se întâmplă? întrebă mama speriată

– Fără să ne dăm seama, am călcat pe tărâmul zânei padurii. spun eu speriat.

– Această zână nu trebuie să fie una bună? întrebă tata.

– Mai sunt şi excepţii, răspund eu. Read the rest of this entry »

Este ora 7:30, ce mai așteptați! Repede, la încălzire!

            Știu, începutul acesta nu a fost foarte sugestiv, dar aceste cuvinte au dat startul unei tabere de neuitat.  Alexandra Camp, situată în regiune Kavala, Grecia, ne-a primit cu brațele deschise, pe mine și pe membrii Clubului de dans sportiv Potaissa. După un drum lung și multe emoții am ajuns. Totul în jur strigă distracție! Marea liniștită și soarele arzător ne îndeamnă să mergem la plajă. Bineînțeles, nu ne împortivim! Râsete, jocuri și prieteni buni, ce altceva îți poți dori!?

Seara, avem prima reprezentație a clubului. Nu foarte impacientați, deoarece concursul constă într-o probă de dans, dar mult mai îngrijorați de public care ne sunt colegii de tabără veniți din Serbia, Rusia și Ungaria. Totul decurge bine, însă nu ne așteptam niciodată ca lumea să fie atât de primitoare. După numai prima seară o mulțime de noi copii ne abordează și suntem foarte fericiți să vedem că își doresc să ne revadă dansând. Read the rest of this entry »