V-ați întrebat vreodată cum se scrie o carte? Cum se leagă întâmplările cap la cap și dau naștere poveștii? De unde vin ideile bune ale autorilor?Pentru a găsi răspunsul la aceste întrebări trebuie să ne lăsăm absorbiți în Lumea Cărților. Acolo totul este posibil. Te întâlnești cu dragoni, prinți, prințese, eroi, personaje din basmele mult îndrăgite, din romane și din cărți de aventură. Toți trăiesc laolaltă: de la oamenii din poveștile SF, cu echipamentul lor performant, până la oamenii preistorici, cu locuințele lor în peșteri și armele confecționate din piatră șlefuită. Oameni din toate epocile trăiesc laolaltă în armonie. Dar Lumea Cărților este împărțită și ea, ca și lumea noastră, în două părți: Partea Bună și Partea rea (sau Partea Malefică). Cred că vă puteți închipui ce fel de personaje adăpostește fiecare.

Read the rest of this entry »

Cuvântul „apă”, ne duce cu gândul la o poţiune „magică”,  de care avem nevoie pe parcursul vieţii noastre. Ea  este esenţială  corpului uman, deoarece are farmecul ei  aparte de a ne ţine în viaţă. Nimeni nu ştie că în trecutul îndepărtat al acestei poţiuni se ascunde o poveste magnifică, pe care o voi spune astăzi.Cu foarte mult timp în urmă, pe pâmântul acesta uriaş, nu trăiau oameni. El era o întindere pustie care parcă nu se mai termina. Pe când pământul plângea de tristeţe deoarece era singur, cerul albastru şi uşor, se bucura de compania norilor albi, a fulgerelor aurii şi a trăsnetelor zgomotoase. Pe atuci norii pufoşi şi moi, erau lipsiţi de apă. Niciun nor nu avea puterea de a da naştere unui lucru esenţial, cum ar fi apa. Ei dădeau naştere numai altor nori micuţi. Dar într-o zi însorită, totul avea să se schimbe. Regina nor, era de o frumuseţe nemaiîntâlnită în istoria norilor. Era singurul nor cu un corp frumos şi slab, şi avea o memorie uimitoare. Ea s-a dus la Nolus, care era cel mai bun vrăjitor din ţinut. El avea o pălărie mai mare decât capul lui rotund, avea părul alb şi lung, plin de steluţe aurii.

Read the rest of this entry »

    Apa este substanța esențială vieții. Nu există viață fără Apă. Așa cum nu există Viață fără Moarte.  Și Apa știa toate astea și era din cale-afară de mândră. De fapt, erau frați: Viața, Moartea și Focul. Iar ea, Apa, se asemăna cu ele prin maiestuozitatea, frumusețea și înțelepciunea sa. Apărea doar când și unde trebuie, deși uneori își cam ieșea din fire și își trimitea râurile și ploile cu prea multă forță împotriva celor ce dăunau Mamei Natură, mama ei și a Vieții și a Morții. Cu toate acestea, putea fi buna prietenă a plantelor, a animalelor și a călătorilor însetați. Read the rest of this entry »