Dincolo de coperta

Mi-am deschis ochii şi întregul meu corp a fost străbătut de un junghi necruţător de durere. Am respins imediat jalnica idee de a mă chirci pur şi simplu la pământ şi de a aştepta ca cineva să-mi vină în ajutor, aşa că m-am ridicat în capul oaselor şi am privit buimăcită în jur, în speranţa că voi depista sursa care-mi provoacă suferinţă. Privirea mea s-a oprit asupra unei bălţi care continua să se extindă împrejurul meu. Nu mi-a luat mult până să realizez ce era acel lichid roşu şi de unde provenea de fapt. Sânge, mi-am spus. şi, cumva, era al meu cu toate că nu era nicio rană exterioară care să justifice faptul că eu eram izvorul de origine al acestui elixir. Read the rest of this entry »

Mind Mapping

Nouă, oamenilor, ne place să credem că putem controla totul, fără a întâmpina nici cel mai mic obstacol. Pornind  de la locurile de muncă dintr-un orăşel, până la corporaţiile de pe Wall Street; de la societăţile din Evul Mediu, până la state şi regate puternice şi chiar armate întregi de suflete, care slujesc interesele unor creiere coordonatoare din umbră.
Ei bine, odată ce aceste lucruri par prea uşor de stăpânit, omul se avântă pe meleaguri necunoscute şi ceţoase, unde nici chiar pe el nu se mai poate cârmui aşa cum trebuie. Printre aceste elemente imprevizibile şi neştiute se numără vremea, catastrofele şi, uneori, sănătatea. Însă, cert este că omul habar nu are că nu este pe deplin conducător al unui lucru care se ascunde înăuntrul său. Nici măcar nu ne dăm seama că uneori nu ne putem dirija nici măcar propria minte. ( MÍNTE, minţi, s. f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înţelege; raţiune, intelect.) Read the rest of this entry »

Jurnalul unui hamster

Hamsterul Edward,  personaj creat de Miriam Elia si Ezra Elia, începe să mă uimească, încă de la primele pagini, cu constatările sale asupra vieţii în captivitate.  Printre replici banale ce descriu rutina sa zilnică şi aversiunea sa faţă de roata de joacă, hamsterul strecoară în jurnalul său şi propoziţii ce au un impact destul de mare asupra ta atunci când le citeşti şi care te ajuta să îl caracterizezi cu adevărat pe Edward. Ceea ce îl face diferit este dorinţa sa arzătoare de a fi liber, de a nu se supune niciodata proprietarilor săi, şi încercările sale nesfârşite de a-şi primi cumva independenţa. Read the rest of this entry »

Schönbrunn

Istoria palatului Schönbrunn şi a construcţiilor anterioare îşi are începuturile în Evul Mediu. La începutul secolului al XIV- lea, întregul domeniu se numea “ Katterburg” şi se număra printre proprietăţile funciare ale Mănăstirii Klosterneuburg.În anul 1612, un habsburg, numit Mattiahias, vâna prin pădurile Vienei şi fiind însetat a găsit un izor. După ce a luat o gură la numit Schöne Brunnen, “izorul frumos”, care, după treizeci de ani a dat numele domeniului, Scönbrunn . El construieşte în apropierea lui o cabană de vânătoare. După o sută de ani, Maria Tereza, construieşte pe fundaţia cabanei reşedinţa de vară a familiei sale. Ea îl vopseşte în aşa zisul “galben de Schönbrunn” care, mai apoi, va deveni culoare clădirilor importante din Viena. Read the rest of this entry »

Vampirii şi vârcolacii

Vampirii sunt creaturi mitologice care se hrănesc cu sânge uman. Pe parcursul timpului au apărut diferite mituri şi legende despre aceştia, despre modul lor de viaţă şi despre cum ne putem apăra de aceştia, cea mai cunoscută metodă fiind aceea de a-i goni folosind usturoiul. Legendele despre transformarea oamenilor în vampiri sunt numeroase, cea mai cunoscută fiind cea în care se spune că primul vampir a fost creat de un demon şi s-a răspândit muşcând oameni şi dându-le să bea din sângele lui înainte să moară.  Pe lângă usturoi, mai există multe alte metode de a înlătura un vampir. În Europa, se foloseşte o ramură de trandafir , sau o stropitură cu seminţe de muştar pe acoperişul casei îi ţine pe aceştia departe. Read the rest of this entry »

Unicornii

Inorogul, licornul sau unicornul este considerat în toate legendele ca fiind un cal alb cu un corn în mijlocul frunții, pe care îl folosea pentru a vindeca bolile sau a da viață. Cu toate că în numeroasele legende care s-au scris pe tema inorogilor ei erau considerați făpturi mitologice, pentru personalități precum Aristotel, Gingis Han, Saint Thomas sau Saint Gregory, unicornii păreau a fi cât se poate de reali. În dicționarul Webster unicornul este descris ca având corpul și capul unui cal, picioarele din spate ale unui cerb, coada unui leu și un corn în mijlocul frunții. Pentru chinezi, inorogul era atât de blând încât atunci când călca își ridica picioarele din spate foarte sus, ca să nu lovească vreo viețuitoare. Read the rest of this entry »

De ce (nu) mai cred copiii în Moş Crăciun?

Moş Crăciun, bătrânul cu barbă albă, lungă şi costum roşu, iubit de toţi copiii, este un om darnic şi iubitor care împarte cadouri în noaptea de Crăciun. El trăieşte în Laponia împreună cu soţia sa, Crăciuneasa, spiriduşii şi renii săi. Se spune că Moş Crăciun are o casă mică, dar, care ascunde o fabrică imensă de jucării.Acolo, Moșul primește miliarde de scrisori, de la copiii din toată lumea, pentru a ști ce jucării trebuie să pregătescă pentru seara magică. În fabrică trăiesc spiriduşii, nişte personaje puţin cam îngâmfate dar, care îl ajută pe Moş Crăciun să rezolve toate treburile pentru a putea pleca la timp din Laponia spre casele tuturor copiilor. Spiridușii sunt micuţi şi poartă costume verzi cu căciuliţe şi papucei ascuţiţi. Read the rest of this entry »

Garfield

 Garfield este un motan amuzant, mâncăcios, leneș și destul de prietenos. Urăște zilele de luni, câinii și pe pisoiul Nermal. Nermal își spune „cel mai drăguț pisoi din lume”, dar este arogant, lăudăros și se uită tot timpul în oglindă. Garfield s-a născut într-un restaurant italienesc (de atunci îi plac foarte mult preparatele italienești, în special lasagna). Cand restaurantul s-a închis, motanul a fost adoptat de Jon, un caricaturist. Jon este un tip demodat, plictisitor,  copilăros  și ghinionist în întâlniri. Garfield și Jon sunt amandoi burlaci, dar, spre deosebire de Jon, Garfield are o prietenă: pe Arlene. Arlene este o pisică roz, rujată, cu o strungăreață mare între dinții din față. Dar să ne întoarcem la Garfield și Jon. Motanul susține că oamenii servesc  pisicile, nu invers, deci Jon este servitorul lui Garfield (nu e greu de crezut). Odată, un fost coleg al lui Jon, Lyman, a venit în vizită și l-a adus și pe Odie, câinele său (Garfield a crezut că a venit sfârșitul lumii). Read the rest of this entry »

Călătoria în timp

V-ați întrebat vreodată cum ar fi dacă am putea să călătorim în timp? Am putea să vedem primii noștri pași în lume sau să îl cunoaștem pe faimosul Shakespeare.. Sau poate, dacă am mări miza, am putea ajunge să vedem dinozaurii!! După spusele lui Stephen  Hawking, doar călătoria în viitor este posibilă. Acesta crede că, dacă am călători în trecut, s-ar crea paradoxuri. Scriitorul de ficțiune Rene Barjavel a descris un paradox ce s-ar putea întâmpla în cazul în care cineva ar călători în trecut. “Paradoxul presupune ipostaza în care un om călătorește înapoi în timp și își ucide bunicul biologic, înainte ca acesta din urmă să o întâlnească pe bunica omului călător. Ca rezultat, unul din părinții călătorului (și prin extensie, călătorul însuși) nu va fi niciodată conceput. Acest fapt implică imposibilitatea ca el să poată călători înapoi în timp, ceea ce la rândul său implică bunicul fiind încă în viață, iar călătorul reușind a fi conceput, permițându-i să se întoarcă în timp ca să își ucidă bunicul. Astfel, fiecare posibilitate pare să implice propria sa negare, un tip de paradox logic.”  Read the rest of this entry »

Winners Never Quit

Majoritatea oamenilor văd sporturile ca fiind doar nişte jocuri. Oricât de mult ar fi evoluat lumea, oamenii încă savurează meciurile sportive la fel cum obişnuiau romanii să sărbătorească luptele gladiatorilor din Colosseum. O distracţie. Un fleac. Ceva ce dobândeşti peste noapte. Aici intervin culisele pe care nu mulţi le cunosc. Culisele în care nu toţi supravieţuiesc. Read the rest of this entry »