Optimistă, răbdătoare, echilibrată
Interviu cu doamna profesoară de biologie Ana Corovei
Doamna profesoară, de cât timp practicați această meserie și ce v-a determinat să o alegeți ?
Sunt profesoară de treizeci și șapte de ani… Lucrul care m-a determinat să aleg această carieră este faptul că am fost fascinată de această profesie încă de pe vremea când eram elevă . Profesorii mei erau niște oameni minunați , dedicați, și am învățat de la ei multe lucruri importante pentru viață. Și cred cu tărie că meseria aceasta de profesor cere multă dăruire, multă implicare și mult tact pedagogic.
Când v-ați dat seama că vreți să deveniți profesoară și de ce ați ales tocmai biologia ? Read the rest of this entry »
Hachikō a fost un câine japonez din rasa Akita Inu născut în 10 noiembrie 1923. A fost găsit de profesorul Hidesaburō Ueno, în gara Shibuya. Din 1924, câinele îl conducea pe stăpân în fiecare zi la gară, apoi seara îl aştepta, mergând împreuna acasă. Hachikō devenise cunoscut de toata lumea din oraș. Această rutină a fost păstrată până în 21 mai 1925, când Ueno nu s-a mai întors de la universitatea la care preda. Profesorul a murit din cauza unui atac cerebral. Hacikō a continuat să îl aştepte în gară, timp de nouă ani, la ora sosirii trenului, urmărind uşa gării, care se închidea și se deschidea cu fiecare călător. Însă, profesorul, singurul călător pe care câinele îl aştepta, nu s-a mai întors niciodată. Călătorii din gara (navetiştii) care îl văzuseră pe Hachikō până atunci cu profesorul, îi ofereau câinelui mâncare. Hachi a fost dat unei familii în adopţie, dar acesta a fugit înapoi la gară pentru a-şi aştepta stăpânul. 
În orașul Oswiecim din Polonia, în anul 1940 (în timpul celui de al doilea război mondial), germanii au construit cel mai mare lagăr de concentrare și ucidere în masă a oamenilor. Lagărul de la Auschwitz a fost ridicat din ordinul lui Adolf Hitler, care își dorea să lase pe pământ doar rasa pură pe care credea că o reprezintă. Baza lagărului de concentrare a fost constituită din 22 de barăci. La momentul apogeului dezvoltării sal , și anume în vara lui 1944 , Auschwitz deținea 40 km pătrați. Istoria lagărului poate fi împărțită astfel: de la fondare, din 1940 până în primele luni ale lui 1942, Auschwitz a funcționat exclusiv ca un lagăr de concentrare, unde numai munca te elibera, iar din 1942 până în octombrie 1944 lagărul a continuat să fie unul de concentrare, dar simultan , funcționa și ca cel mai mare centru pentru uciderea în masă a oamenilor aduși aici. În cei aproximativ 5 ani de funcționare a lagărului au murit acolo peste un milion de oameni ( evrei, unguri, țigani, polonezi, ruși). 
Marea Unire a tuturor românilor ne aminteşte de jertfa supremă a celor care şi-au dat viaţa pe câmpul de luptă, în Primul Război Mondial, pentru ca visul României Mari să devină realitate. Făurirea statului naţional unitar român, la sfârşitul anului 1918, a fost rezultatul incontestabil al vitejiei ostaşilor noştri, la care s-a adăugat neobosita stăruinţă a întregului popor, a clasei politice şi, nu în ultimul rând, al Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria. O dată cu izbucnirea Primului Război Mondial în iunie 1914, România şi-a declarat neutralitatea, însă în cursul anului 1916, regele, guvernul şi Parlamentul au considerat că este momentul prielnic intrării în război. S-a hotărât astfel, în urma Consiliului de Coroană, desfăşurat la Palatul Cotroceni în ziua de 14/27 august 1916, abandonarea stării de neutralitate şi participarea României la război alături de Antantă (Franţa, Rusia şi Marea Britanie), împotriva Puterilor Centrale (Germania şi Austro-Ungaria). La această stare de lucruri a contribuit şi regina Maria, care a susţinut intrarea României în război alături de Antantă, convingându-l pe regele Ferdinand (german de origine) să lupte împotriva propriei sale ţări, pentru realizarea unităţii naţionale a românilor. Acest lucru s-a realizat în cele din urmă, prin unirea pe baza propriei voinţe manifestate a provinciilor româneşti Basarabia(27 martie 1918), Bucovina(28 noiembrie 1918) şi Transilvania(1 decembrie 1918) cu regatul României. 
OZN-ul este un obiect zburător neidentificat. Numele de “Farfurie Zburătoare” i-a fost dat în anul 1947 de către omul de afaceri american Kenneth Arnold. Acest domn a zburat singur cu avionul peste munții din nord-vestului Americii și a văzut trecând pe lângă el mai multe obiecte argintii care se mișcau cu o viteză foarte mare. Aceste obiecte arătau ”precum o farfurie zburătoare” după vorbele lui. 
Caii au fost loiali omului de la începuturiile lumii. Le-au arat pământurile, i-au însoțit în lupte, i-au amuzat în circuri și au dezvoltat un sport splendid numit echitație. Fiecare are o personalitate specială, unii fiind nărăvași, alții blânzi, alții leneși… Fiind atât de speciali, oamenii au început să-și imagineze alte „versiuni” ale acestor ființe.
