Drumul spre succes: Ed Sheeran
S-a născut pe 17 februarie 1991 la Halifax in UK și astăzi la vârsta de 28 de ani este cantautorul pe care o lume întreagă îl cunoaște. Dar cum a ajuns să fie cel din ziua de azi? Chiar Ed povestește în cartea autobiografică „A visual Journey” etapele prin care a trecut pentru a ajunge ceea ce este astăzi. El povestește cum, încă mic fiind , părinții lui încurajează la el și la fratele lui creativitatea exprimată prin activități de desen sau muzică în detrimentul televizorului sau a gadget-urilor moderne. Ed își dezvoltă astfel calitățile muzicale, iar unii dintre cai care l-au inflențat primii în domeniul muzical au fost Eminem, Van Morrison, Elton John și The Beatles. Read the rest of this entry »
În orașul Oswiecim din Polonia, în anul 1940 (în timpul celui de al doilea război mondial), germanii au construit cel mai mare lagăr de concentrare și ucidere în masă a oamenilor. Lagărul de la Auschwitz a fost ridicat din ordinul lui Adolf Hitler, care își dorea să lase pe pământ doar rasa pură pe care credea că o reprezintă. Baza lagărului de concentrare a fost constituită din 22 de barăci. La momentul apogeului dezvoltării sal , și anume în vara lui 1944 , Auschwitz deținea 40 km pătrați. Istoria lagărului poate fi împărțită astfel: de la fondare, din 1940 până în primele luni ale lui 1942, Auschwitz a funcționat exclusiv ca un lagăr de concentrare, unde numai munca te elibera, iar din 1942 până în octombrie 1944 lagărul a continuat să fie unul de concentrare, dar simultan , funcționa și ca cel mai mare centru pentru uciderea în masă a oamenilor aduși aici. În cei aproximativ 5 ani de funcționare a lagărului au murit acolo peste un milion de oameni ( evrei, unguri, țigani, polonezi, ruși). 
Marea Unire a tuturor românilor ne aminteşte de jertfa supremă a celor care şi-au dat viaţa pe câmpul de luptă, în Primul Război Mondial, pentru ca visul României Mari să devină realitate. Făurirea statului naţional unitar român, la sfârşitul anului 1918, a fost rezultatul incontestabil al vitejiei ostaşilor noştri, la care s-a adăugat neobosita stăruinţă a întregului popor, a clasei politice şi, nu în ultimul rând, al Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria. O dată cu izbucnirea Primului Război Mondial în iunie 1914, România şi-a declarat neutralitatea, însă în cursul anului 1916, regele, guvernul şi Parlamentul au considerat că este momentul prielnic intrării în război. S-a hotărât astfel, în urma Consiliului de Coroană, desfăşurat la Palatul Cotroceni în ziua de 14/27 august 1916, abandonarea stării de neutralitate şi participarea României la război alături de Antantă (Franţa, Rusia şi Marea Britanie), împotriva Puterilor Centrale (Germania şi Austro-Ungaria). La această stare de lucruri a contribuit şi regina Maria, care a susţinut intrarea României în război alături de Antantă, convingându-l pe regele Ferdinand (german de origine) să lupte împotriva propriei sale ţări, pentru realizarea unităţii naţionale a românilor. Acest lucru s-a realizat în cele din urmă, prin unirea pe baza propriei voinţe manifestate a provinciilor româneşti Basarabia(27 martie 1918), Bucovina(28 noiembrie 1918) şi Transilvania(1 decembrie 1918) cu regatul României. 
OZN-ul este un obiect zburător neidentificat. Numele de “Farfurie Zburătoare” i-a fost dat în anul 1947 de către omul de afaceri american Kenneth Arnold. Acest domn a zburat singur cu avionul peste munții din nord-vestului Americii și a văzut trecând pe lângă el mai multe obiecte argintii care se mișcau cu o viteză foarte mare. Aceste obiecte arătau ”precum o farfurie zburătoare” după vorbele lui. 
Caii au fost loiali omului de la începuturiile lumii. Le-au arat pământurile, i-au însoțit în lupte, i-au amuzat în circuri și au dezvoltat un sport splendid numit echitație. Fiecare are o personalitate specială, unii fiind nărăvași, alții blânzi, alții leneși… Fiind atât de speciali, oamenii au început să-și imagineze alte „versiuni” ale acestor ființe.
De cât timp sunteți profesoară și ce v-a determinat să alegeți această carieră?
Ar trebui să mă întorc puțin mai în urmă… Nu m-am gândit niciodată că o să fac teatru. Pornisem într-o cu totul altă direcție. Când eram de vârsta ta, îmi plăcea foarte mult matematica. Mă visam profesor de matematică, ceea ce s-a și întâmplat, am terminat liceul de matematică-fizică, am dat la facultatea de matematică și am intrat. Am făcut un an de faculate de matematică-fizică și mi-am dat seama că nu era ce îmi doream. Așa am început să caut ceva ce îmi place. Am dat în următorul an la Academia militara de la Sibiu, am intrat, am terminat Academia militara, am fost ofițer o lunga perioadă de timp, iar în timp ce eram la Academia militara de la Sibiu, m-am întâlnit cu teatrul. Știu că sună puțin nefiresc, să fii într-o academie militara și să te întâlnești cu teatrul… dar în extraprogram aveam întâlniri culturale. Sibiul începea să fie un oraș cultural încă de pe atunci. Era pe la începutul anilor 2000 și m-am întâlnit cu viața artistică de la Sibiu și încet-încet am fost vrăjit de nebunia de la Sibiu. Așa, nu știu cum, am fost atras și mi-am dat seama că nu este ceea ce îmi doresc în cariera militară și m-am desprins și m-am îndreptat spre cariera artistică. De când am intrat la teatru am început să fac tot ceea ce fac în zona aceasta artistică. Am lucrat la Sibiu la teatru o bună bucată de timp, iar apoi am avut tot felul de colaborări în țară și în străinătate și, printr-o întâmplare fericită, am ajuns și manager la teatrul din Turda. Nu poate decât să mă bucure acest traseu pe care l-am avut, pentru că am trăit experiențe din cele mai vaste… Am trecut prin multe ”aventuri” ca sa zic așa, care până la urmă, m-au format. Categoric, e de dorit ca tinerii care vin din spate să poată experimenta înainte să ajungă în câmpul muncii, e de dorit ca un tânăr, când se duce la facultate, să știe ce îi place și ce vrea să facă. Sistemul nostru de învățământ încă nu e acolo unde ar trebui să fie, dar face pași spre acea direcție. Spre deosebire de acum 20 de ani, astăzi un tânăr poate să aleagă ce va face.
