Incursiune în lumea cărţilor

Este Vineri!!! Cea mai frumoasă zi din saptamână. Nicio temă, niciun stres. Toata lumea se relaxează dupa o zi de muncă. Întâmplarea face că îmi este dat să trăiesc acum o vinere ploioasă, cel mai urât lucru de pe pământ. Trebuia să ies şi eu afară cu rolele, dar ploaia mă împiedica cu desavârşire. Astfel stau eu udă din cap până în picioare în mijlocul străzii plângându-mi de milă. Sunt de-a dreptul nervoasă. Mai că mă trezesc strigând la cer de ce ploaia a îndrăznit să-mi strice ziua! La un moment dat, mă liniştesc. Încep să fac mai mulţi paşi într-o direcţie aleatorie când ceva,  ca un fel de transă, mă cuprinde şi mă împinge spre o clădire anume: Biblioteca. Read the rest of this entry »

Fals jurnal de lectură

12.01.2011.

Gata, am mai citit încă o carte! Să mă joc Fifa10? Parcă aş mai citi ceva, da’ nu ştiu ce. Îl rog mâine pe dom’ profesor de română să-mi recomande ceva…

13.01.2011.

Buun! Am luat cu împrumut Şoareci şi oameni de Steinbeck; autorul e OK, să vedem cum e cartea. Tre’ să merg la cină, ne revedem peste cîteva zile. Read the rest of this entry »

Un job de viitor

De când mă ştiu, toată lumea mă întreba curioasă „ce te vei face când vei fii mare?”. Şi tot de când mă ştiu, urăsc să răspund la o asemenea întrebare! Când eram mai mică, nu era o problemă să spun orice îmi trecea prin minte, de la doctor la poliţist sau vânzătoare, meserie care se bucura de cel mai mare succes pe vremea aceea, dar orice aş fi spus atunci, oamenii nu ma luau în serios oricum. Odată cu trecerea anilor întrebarea devenea şi mai stresantă, acum  fiind luată foarte în serios. Azi întrebarea mă sperie de-a dreptul, mai ales că urmează una din vizitele pe care eu şi părinţii mei le vom face la mătuşa mea, cea care nu scapă nicio vizită fără să mă întrebe ce planuri am eu de viitor. Aşa că, iată-mă tolănită pe fotoliul cam incomod al mătuşii. M-a trezit vocea ei asemănătoare cu sunetul unghiilor care zgârie o tablă. După ce cu parinţii mei au epuizat o serie de întrebări banale, vine şi rândul meu. Începe să bolborosească ceva despre cum îmi merge la şcoală, eu răspund resemnată ca de obicei că totul e în regulă, starea generală fiind neschimbată de ultima dată: tot îngropată în teme… La acest răspuns,  faţa ei se strâmbă un pic, având aspectul unei lămâi stoarse de acreală. Îşi reia repede aspectul de femeie trecută de floarea vârstei, „amabilă”, şi îmi adresează Întrebarea. Acea Întrebare la care eu înainte răspundeam simplu că nu mi-am planuit nimic încă pe viitor. Dar acum, meditând eu mai bine înainte la un răspuns care să o aducă la tăcere pentru tot restul vizitelor, afirm mândră că plănuiesc să devin o Menajeră Universală! Read the rest of this entry »

Jurnalul unei mămăruţe – noi aventuri!

Marţi, 29 Octombrie

Singurul motiv pentru care am acceptat să fac acest jurnal e pentru ca, atunci când voi fi celebră, să am o agendă a aventurilor mele.TOATE mămăruţele râd de mine când vine vorba de citit, şi îmi spun să nu îmi pierd vremea cu aşa ceva. Dar eu mă duc la bibliotecă şi aştept să se închidă. Apoi dau jos cartea Inimă de cerneală şi mi se zburlesc antenueţele când mă gândesc la Umbră. E e o fiinţă îngrozitoare, care transformă oamenii în cenuşă fierbinte.

Read the rest of this entry »

Jurnal de lectură

Monştrii şi personajele din basme şi legende populează o planetă aflată la ani lumină faţă de Pământ, convieţuind după bunul plac al unei vrăjitoare care hotărăşte ce şi cum… Sună a Terry Pratchett, nu-i aşa? Ei bine, e Radu Pavel Gheo, care a reuşit să scrie unul dintre cele mai bune şi captivante romane science-fiction (citite de mine…). O echipă de astronauţi ajung pe planeta cu pricina şi o denumesc Fairia. După ceva vreme în care se aleg cu un nou tovarăş (Brave Soul)  îşi dau seama că pentru a suprevieţui trebuie să renunţe la legile după care se desfăşoară viaţa pe Pământ.Doar atât vă spun. Dacă vi se pare interesantă, faceţi rost de ea cât mai repede. Oricum v-o recomand tuturor cu plăcere!

V-aţi pus vreodată întrebarea: „cum ar fi dacă oamenii nu ar mai citi”? Dacă televizorul ar lua locul cărţii, cum ar arăta lumea? Cineva şi-a pus această întrebare, iar răspunsul l-a pus pe gânduri. Acel „cineva” se numeşte Ray Bradbury, autorul cărţii Fahrenheit 451. El şi-a închipuit o societate americană futuristă în care cărţile sunt interzise, pompierii având rolul de a le da foc şi de a-i aresta pe proprietarii lor. În acea societate, televizorul reprezintă singura distracţie, devenind un membru al familiei. Guy Montag, personajul principal, un pompier, îşi dă seama cât de mult omenirea duce lipsa cărţilor şi încearcă să readucă totul la normal.Această carte are scopul de ne arăta partea urâtă şi dăunătoare a televizorului. Mi-a făcut plăcere să o citesc şi v-o recomand cu drag!

Dragii mei, ţin neapărat sa vă fac cunoştinţă cu scriitorul meu preferat: John Steinbeck. Acesta este autorul cărţii Fructele mâniei. Tristă şi înţeleaptă, cartea este bazată pe realitatea secolului al XIX-lea, secol în care oamenii  erau obligaţi de către băncile la care aveau datorii să-şi părăsească definitiv casele şi pământurile în căutarea de slujbe pentru a putea să îşi hrănească familiile. Aceasta a fost, în Statele Unite, perioada Marii Depresii. Tom Joad şi familia sa traversează această perioadă nefastă şi, la fel ca şi în cazul altor familii, se văd nevoiţi să plece pentru a putea câştiga un ban. Detaliile o să le puteţi afla citind şi voi această carte. Şi, pentru că tot veni vorba, dintre romanele lui John Steinbeck mie mi-au mai plăcut şi La răsărit de Eden, Şoareci şi oameni, Iarna vrajbei noastre, Perla şi, nu în ultimul rand, Cartierul Tortilla. TREBUIE să le citiţi!

Ştefan Pleşoianu

Clasa a VIII-a A

Lucruri vechi şi noi despre divizibilitatea cu 7

Articol propus de domnul profesor Radu Trif

Numărul 7 i-a plăcut foarte mult poporului, care l-a folosit în multe cântece şi zicători:

Măsoară de 7 ori şi croieşte o dată.

Şapte vineri pe săptămână.

Copilul cu 7 doici rămâne fără ochi.

Unul la muncă, şapte la mâncare…

Numărul 7 se poate făli nu numai cu impresionantul său bagaj de zicători, ci şi cu diferite reguli de divizibilitate.

Două din regulile divizibilităţii cu 7 (reguli comune cu cele ale altor cifre) le cunoaşteţi din cele arătate până acum.

Numărul 7 are însă şi câteva reguli individuale de divizibilitate. Pentru uzul propriu, alegeţi-vă oricare vă va părea mai interesantă din regulile care urmează:

Prima regulă de divizibilitate cu 7.

Se scrie numărul în baza 10 folosind puterile lui 10, se înlocuieşte numărul 10 cu 3 şi se fac calculele; Dacă rezultatul obţinut se divide cu 7, atunci şi numărul iniţial se divide cu 7.

Demonstraţie. Read the rest of this entry »

Sunetul muzicii la Cluj

Însoţiţi de profesori şi colegi, am ajuns în fata Teatrului Naţional din Cluj. Pâna la începerea spectacolului, am făcut câteva poze. După ce am admirat expoziţia de fotografii şi afişe, am intrat în sală, la balcon! Luminile se sting, iar modelele aurii de pe pereţi se văd ca nişte licurici în noapte.

Pe scenă apar călugăriţele, care interpretează o minunată piesă de operă. Apoi, maica stareţă o cheama pe Maria, pentru a discuta despre comportamentul ei . Maria, foarte fericită, cântă mai tot timpul, dar întarzie la slujbe şi dansează în biserica. Maica stareţă decide să o trimită pe Maria, până în septembrie, la o familie cu şapte copii. Read the rest of this entry »

Călătorie în lumea basmului

Era o zi mohorâtă.Cerul era plin de nori, iar ploaia vorbea singură ca o cerşetoare nebună. Din când în când fulgerul albastru apărea pe cer urmat de un tunet puternic care îţi dădea senzaţia că vine sfârşitul lumii. Când si când se auzea un croncănit de cioară, iar apoi chiar pasărea neagră cădea la pământ cu aripa zdrobită. Mă aflam acasă şi tocmai citeam o carte. La un moment dat m-a cuprins o stare de oboseală şi am adormit.Atunci un vis m-a copleşit pe neaşteptate. Read the rest of this entry »

Expediţie la Dealul cu fluturi

An de an, omul rupe din ce în ce mai mult din natură pentru a-şi satisface nevoile imediate, ceea ce a dus la reducerea alarmantă a suprafeţelor care îşi mai păstrează caracterul natural nealterat. Interesul pentru cunoaşterea şi înţelegerea naturii prin studiu şi contemplare a devenit pentru majoritatea dintre noi neinteresant, practic inexistent. Ne mirăm, ignorăm sau chiar îi ironizăm  pe cei care respectă natura, o admiră şi încearcă să o înţeleagă, dar, până la urmă asta nu dă decât nota nivelului de ignoranţă la care ne situăm. Read the rest of this entry »

Jurnal de călătorie – fragment(e)

Joi, 10 martie

Suntem în faţa şcolii aşteptând cu nerăbdare plecarea spre Franţa. Participăm la Festivalul Mars en Braconne cu o piesă de teatru: Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte (în limba franceză, desigur). Suntem toţi. Iris îşi găseşte toate actele după mai multe drumuri dus-întors de la şcoală acasă. Noroc că stă aproape…

Aşteptarea în aeroport parcă nu se mai sfârşeşte…  Şi iată că am pornit: ATENTION, DECOLLAGE! Read the rest of this entry »